4 definiții pentru făcăluit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂCĂLUÍT1 s. n. (Reg.) Faptul de a făcălui.V. făcălui.

FĂCĂLUÍT1 s. n. (Reg.) Faptul de a făcălui.V. făcălui.

făcăluit1 sn [At: DEX / Pl: (rar) ~uri / E: făcălui] (Reg) Făcăluire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: făcăluit (s.n.)
făcăluit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făcăluit
  • făcăluitul
  • făcăluitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • făcăluit
  • făcăluitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

făcăluit (s.n.)

  • 1. regional Faptul de a făcălui.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi făcălui
    surse: DEX '98 DEX '09