9 definiții pentru fățuitor (unealtă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -tor.

fățuitor, ~oare [At: DAMÉ, T. 103 / V: feț~ / P: ~țu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: fățui + -tor] 1-2 smf Persoană care fățuiește (8-9). 3 sn Rindea specială pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 4 sf Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid Si: drișcă. 5 sn Cuțit curbat, cu două mânere, folosit în tăbăcărie la fățuirea (9) manuală a pieilor.

FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -tor.

FĂȚUITÓR1, fățuitoare, s. n. Unealtă de forma unei rindele pentru fățuirea sau îndreptarea feței scîndurilor sau pieselor de lemn. V. rindea. ♦ Cuțit care servește în tăbăcărie la fățuitul pieilor. – Pronunțat: -țu-i-.

FĂȚUITÓR ~oáre n. 1) Unealtă de tâmplărie, de forma unei rindele, cu care se fățuiesc scândurile sau piesele de lemn. 2) Cuțit puțin curbat, cu două manere, folosit la fățuirea manuală a pieselor din lemn. /a fățui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fățuitór2 (unealtă) (-țu-i-) s. n., pl. fățuitoáre

fățuitór (unealtă) s. n. (sil. -țu-i), pl. fățuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂȚUITÓR s. v. rindea.

Intrare: fățuitor (unealtă)
fățuitor2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: fă-țu-i-tor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fățuitor
  • fățuitorul
  • fățuitoru‑
plural
  • fățuitoare
  • fățuitoarele
genitiv-dativ singular
  • fățuitor
  • fățuitorului
plural
  • fățuitoare
  • fățuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fățuitor (unealtă)

  • 1. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rindea
  • 2. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Fățui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09