7 definiții pentru fățuitoare (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -tor.

fățuitor, ~oare [At: DAMÉ, T. 103 / V: feț~ / P: ~țu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: fățui + -tor] 1-2 smf Persoană care fățuiește (8-9). 3 sn Rindea specială pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 4 sf Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid Si: drișcă. 5 sn Cuțit curbat, cu două mânere, folosit în tăbăcărie la fățuirea (9) manuală a pieilor.

FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -tor.

FĂȚUITÓR2, -OÁRE, fățuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care fățuiește colile de tipar. – Pronunțat: -țu-i-.

FĂȚUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană specializată în operații de fățuire. /a fățui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fățuitoáre1 (persoană) (-țu-i) s. f., g.-d. art. fățuitoárei; pl. fățuitoáre

fățuitoáre (persoană) s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. fățuitoárei; pl. fățuitoáre

Intrare: fățuitoare (persoană)
fățuitoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
  • silabație: fă-țu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fățuitoare
  • fățuitoarea
plural
  • fățuitoare
  • fățuitoarele
genitiv-dativ singular
  • fățuitoare
  • fățuitoarei
plural
  • fățuitoare
  • fățuitoarelor
vocativ singular
  • fățuitoare
  • fățuitoareo
plural
  • fățuitoarelor

fățuitor, -oare (persoană) fățuitoare

  • 1. Persoană care fățuiește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Fățui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09