11 definiții pentru fățuitoare (unealtă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂȚUITOÁRE, fățuitoare, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia zidarul întinde și netezește straturile de tencuială aruncată pe zid cu mistria; drișcă. – Pronunțat: -țu-i-.

FĂȚUITOÁRE1 ~óri f. Unealtă de zidărie folosită pentru netezirea tencuielii, a betonului etc.; drișcă. [Sil. -țu-i-] /a fățui + suf. ~tor

fățuitoare f. rândeaua de fățuit a zidarului și tâmplarului.

fățuitoáre f., pl. orĭ. Instrument de fățuit, ca rîndeaŭa cu care netezeștĭ după ce aĭ tras cu cĭoplitoru.

FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -tor.

fățuitor, ~oare [At: DAMÉ, T. 103 / V: feț~ / P: ~țu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: fățui + -tor] 1-2 smf Persoană care fățuiește (8-9). 3 sn Rindea specială pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 4 sf Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid Si: drișcă. 5 sn Cuțit curbat, cu două mânere, folosit în tăbăcărie la fățuirea (9) manuală a pieilor.

FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -tor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fățuitoáre2 (unealtă) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. fățuitórii; pl. fățuitóri

fățuitoáre (unealtă) s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. fățuitórii; pl. fățuitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂȚUITOARE s. (TEHN.) drișcă, (reg.) mala, netezitoare, (Transilv. și Ban.) șimitău. (~ pentru mortar.)

Intrare: fățuitoare (unealtă)
fățuitoare2 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: fă-țu-i- info
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fățuitoare
  • fățuitoarea
plural
  • fățuitori
  • fățuitorile
genitiv-dativ singular
  • fățuitori
  • fățuitorii
plural
  • fățuitori
  • fățuitorilor
vocativ singular
plural

fățuitoare (unealtă)

  • 1. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: drișcă

etimologie:

  • Fățui + sufix -tor.
    surse: DEX '09