7 definiții pentru fâstâc

Explicative DEX

fâstâc2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Ambiție (1). 2 Capriciu (1).

FÂSTÂC interj. (se folosește pentru a imita zgomotul unui corp care se agită). /Onomat.

fâstâc! int. ce imită sgomotul unui corp care se agită: svâc! în dreapta, fâstâc! în stânga ISP. [Onomatopee].

FISTIC, Mold. FÎSTÎC sm. I. 🌿 Arbust originar din Siria și Persia, al cărui fruct, de mărimea unui bob de fasole, conține un sîmbure verde, uleios și plăcut la gust, cînd e prăjit (Pistacia vera) (🖼 2113): rodiul, ~ul și terebentinul se află și astăzi, dar rari BIBL.. II. sm. și (pl. -icuri) sn. Fructul fisticului [tc. fystyc].

❍FÎSTÎC 👉 FISTIC.

2) fîstîc n., pl. e (cp. cu fîstîc 1, pin aluz. la coloare). Olt. Opregu din ainte.

Regionalisme / arhaisme

fâstâc, fâstâcuri, s.n. (pop. și fam.) zăpăceală; uluire, perplexitate.

Intrare: fâstâc
fâstâc1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâstâc
  • fâstâcul
  • fâstâcu‑
plural
  • fâstâcuri
  • fâstâcurile
genitiv-dativ singular
  • fâstâc
  • fâstâcului
plural
  • fâstâcuri
  • fâstâcurilor
vocativ singular
plural
fâstâc2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâstâc
  • fâstâcul
  • fâstâcu‑
plural
  • fâstâce
  • fâstâcele
genitiv-dativ singular
  • fâstâc
  • fâstâcului
plural
  • fâstâce
  • fâstâcelor
vocativ singular
plural
fâstâc3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâstâc
  • fâstâcul
  • fâstâcu‑
plural
  • fâstâci
  • fâstâcii
genitiv-dativ singular
  • fâstâc
  • fâstâcului
plural
  • fâstâci
  • fâstâcilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)