6 definiții pentru fârnâit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂRNÂÍT1, fârnâituri, s. n. (Reg.) Faptul de a fârnâi.V. fârnâi.

fârnâit1 sn [At: DDRF / V: fărnăit / Pl: ~uri / E: fârnâi] (Pfm) 1 Fonfâire. 2 Fârnâire (2).

FÂRNÂÍT1, fârnâituri, s. n. Faptul de a fârnâi.V. fârnâi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fârnâít (reg.) s. n., pl. fârnâíturi

fârnâít s. n., pl. fârnâíturi

Intrare: fârnâit (s.n.)
fârnâit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fârnâit
  • fârnâitul
  • fârnâitu‑
plural
  • fârnâituri
  • fârnâiturile
genitiv-dativ singular
  • fârnâit
  • fârnâitului
plural
  • fârnâituri
  • fârnâiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fârnâit (s.n.)

  • 1. Faptul de a fârnâi.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi fârnâi
    surse: DEX '98 DEX '09