9 definiții pentru fâlfâit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fâlfâit1 sn [At: ISPIRESCU, L. 74 / V: ~făit, ~fălfăit, făl~, (pop) ~făt sn / Pl: ~uri / E: fâlfâi] 1-4 Fâlfâire (1-4).

fâlfâit2, ~ă a [At: LESNEA, P. E. 29 / Pl: ~iți, ~e / E: fâlfâi] (Rar) 1-2 Fluturat2 (1-2).

fâlfâit3, ~ă a vz folfăit

FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi.

FÂLFÂÍT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi.

FÎLFÎÍT s. n. Acțiunea de a fîlfîi; zgomot caracteristic produs de aripi în timpul zborului. Despre ziuă... auzi un fîlfîit ca de un stol de paseri. ISPIRESCU, I. 74.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂLFÂÍT s. bătaie, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâitură, fluturare, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfârâitură. (~ de aripi.)

FÎLFÎIT s. bătaie, fîlfîială, fîlfîire, fîlfîitură, fluturare, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfîrîitură. (~ de aripi.)

Intrare: fâlfâit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâlfâit
  • fâlfâitul
  • fâlfâitu‑
  • fâlfâi
  • fâlfâita
plural
  • fâlfâiți
  • fâlfâiții
  • fâlfâite
  • fâlfâitele
genitiv-dativ singular
  • fâlfâit
  • fâlfâitului
  • fâlfâite
  • fâlfâitei
plural
  • fâlfâiți
  • fâlfâiților
  • fâlfâite
  • fâlfâitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)