O definiție pentru extremum (pl. extremumuri)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

extrémum s. n.

Intrare: extremum (pl. extremumuri)
extremum (pl. extremumuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extremum
  • extremumul
  • extremumu‑
plural
  • extremumuri
  • extremumurile
genitiv-dativ singular
  • extremum
  • extremumului
plural
  • extremumuri
  • extremumurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)