EXTIRPATOR, -OARE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. – Din fr. extirpateur, lat. extirpator.

extirpator, ~oare [At: COSTINESCU / V: (înv) est~ (A și: estirpator) / Pl: ~i, ~oare / E: extirpa + -tor] 1 sn Mașină agricolă folosită la dezrădăcinarea sau tăierea buruienilor răsărite după arătură Si: (înv) stirpitor, (îvp) hâlcea, plug. 2-3 smf, a (Persoană) care extirpă (1). modificată

EXTIRPATOR, -OARE, extirpatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care extirpă. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la distrugerea rădăcinilor buruienilor și la afânarea stratului superficial al solului. – Din fr. extirpateur, lat. extirpator, -oris.

EXTIRPATOR, -OARE adj. Care extirpă, care scoate. // s.n. Unealtă mecanică care servește la smulgerea buruienilor dintr-un teren de cultură și la reafînarea superficială a solului. [Cf. fr. extirpateur].

EXTIRPATOR, -OARE I. adj. care extirpă. II. s. n. cultivator pentru extirparea buruienilor dintr-un teren de cultură și la afânarea solului. (< fr. extirpateur, lat. extirpator)

*extirpatór, -oáre adj. Care extirpează. S. n., pl. oare. Instrument de extirpat buruĭenele.

estirpator, ~oare a vz extirpator

extirpator¹ adj. m., pl. extirpatori; f. sg. și pl. extirpatoare

extirpator¹ adj. m., pl. extirpatori; f. sg. și pl. extirpatoare

extirpator adj. m., pl. extirpatori; f. sg. și pl. extirpatoare