11 definiții pentru exorcist (s.m.)
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXORCIST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. – Din lat. exorcista, fr. exorciste.
exorcist, ~ă smf, a [At: LM / Pl: ~iști, ~e / E: fr exorciste, lat exorcista] 1-2 (Persoană) care practică exorcismul (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXORCIST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică exorcismul. – Din lat. exorcista, fr. exorciste.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
EXORCIST, -Ă adj. Referitor la exorcism. // s.m. și f. Practicant al exorcismului. [Cf. lat. exorcista, fr. exorciste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXORCIST, -Ă I. adj., s. m. f. (practicant) al exorcismului. II. s. m. ecleziarh, în evul mediu, care căuta, prin rugăciuni, să-i vindece pe cei „posedați de diavol”. (< lat. exorcista, fr. exorciste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
exorcist m. cel ce exorcizează.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*exorcíst m. (vgr. exorkistés). Rar. Acela care expulsează draciĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
exorcist adj. m., s. m., pl. exorciști; adj. f., s. f. exorcistă, pl. exorciste
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
exorcist adj. m., s. m., pl. exorciști; adj. f., s. f. exorcistă, pl. exorciste
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
exorcist adj. m., s. m., pl. exorciști; f. sg. exorcistă, pl. exorciste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
exorcist, exorciști s. m. Treaptă a clerului inferior în Bis. creștină veche, care avea grija energumenilor sau a celor bântuiți de duhuri necurate (demoniaci). ♦ Persoană care practică exorcismul. – Din lat. exorcista, fr. exorciste.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
exorcist, exorciștisubstantiv masculin exorcistă, exorcistesubstantiv feminin exorcist, exorcistăadjectiv
- 1. (Persoană) care săvârșește actul de exorcism. DEX '09 DN
- 1.1. Ecleziarh, în Evul Mediu, care căuta, prin rugăciuni, să-i vindece pe cei „posedați de diavol”. MDN '00
-
etimologie:
- exorcista DEX '09 DEX '98 DN
- exorciste DEX '09 DEX '98 DN