opțiuni
  • info

9 definiții pentru exitus

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXITUS s. n. (Livr.) Moarte, sfârșit. – Cuv. lat.

EXITUS s. n. (Livr.) Moarte, sfârșit. – Cuv. lat.

exitus sn [At: L. ROM. 1964, nr. 3, 82 / Pl: ~uri / E: lat exitus] (Liv) 1 Moarte. 2 Sfârșit.

EXITUS s.n. (Liv.) Moarte, sfîrșit. [< lat. exitus].

EXITUS s. n. moarte, sfârșit. (< lat. exitus)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exitus (deces) (lat.) s. n.

exitus (lat.) s. n.

exitus s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXITUS s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.

exitus s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.

Intrare: exitus
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exitus
  • exitusul
  • exitusu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • exitus
  • exitusului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exitussubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.