5 definiții pentru excepționat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
excepționat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: excepționa] (Nob) Excepționare.
excepționat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: excepționa] Exceptat (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
excepționare sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: excepționa] (Nob) Exceptare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXCEPȚIONA vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
excepționa vb., ind. prez. 3 sg. excepționează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: excepționat
excepționat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
excepționare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)