11 definiții pentru etimon (pl. etimoane)

ETIMÓN, etimoane, s. n. Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi; etimologie (3). – Din fr. étymon.

ETIMÓN, etimoane, s. n. Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi; etimologie (3). – Din fr. étymon.

etimón s. n., pl. etimoáne

etimón s. n., pl. etimoáne

ETIMÓN s. (LINGV.) etimologie. (Un ~ corect.)

ETIMÓN s.n. (Lingv.) Cuvânt de bază, de obicei dintr-o limbă străină, din care derivă un cuvânt al unei limbi. [Pl. -onuri, -oane. / < fr. étymon].

ETIMÓN s. n. cuvânt de bază din care provine un cuvânt al unei limbi; etimologie (2). (< fr. étymon)

ETIMÓN, etimoane, s.n. Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi.

ETIMÓN ~oáne n. Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi. /<fr. étymon


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ETIMÓN s. (LINGV.) etimologie. (Un ~ corect.)

ETIMÓN s. n. (< fr. étymon): cuvânt de bază, în latină sau în alte limbi (romanice sau neromanice), de la care provine un cuvânt moștenit sau împrumutat. Astfel, pentru limba română lat. solem este e. substantivului moștenit soare; lat. viridem este e. adjectivului moștenit verde; lat. ego este e. pronumelui personal de persoana I singular eu; lat. decem este e. numeralului moștenit zece; lat. cantare, al verbului moștenit cânta; lat. quando, al adverbului moștenit când; lat. per, al prepoziției moștenite pe; lat. quod, al conjuncției moștenite că; v. sl. greblo, al substantivului împrumutat greblă; magh. muszáj, al adverbului împrumutat musai; tc. haydi, al interjecției împrumutate haide!; ngr. efthinos, al adjectivului împrumutat ieftin; bg., srb. gradina, al substantivului împrumutat grădină; ucr., rus. boršč, al substantivului împrumutat borș; germ. Kartoffel, al substantivului împrumutat cartof; fr. million, al numeralului împrumutat milion; it. addio, al interjecției împrumutate adio!; lat. primum, al numeralului împrumutat prim etc.

Intrare: etimon (pl. etimoane)
etimon (pl. etimoane) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etimon etimonul
plural etimoane etimoanele
genitiv-dativ singular etimon etimonului
plural etimoane etimoanelor
vocativ singular
plural