6 definiții pentru etambreu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ETAMBRÉU, etambreuri, s. n. Deschidere făcută în puntea unei nave pentru trecerea unui catarg sau în bordaj, la pupă, pentru trecerea axului cârmei. [Pl. și: etambreie] – Din fr. étambrai.

ETAMBRÉU, etambreuri, s. n. Deschidere făcută în puntea unei nave pentru trecerea unui catarg sau în bordaj, la pupă, pentru trecerea axului cârmei. [Pl. și: etambreie] – Din fr. étambrai.

etambreu sn [At: CADE / Pl: ~ri / E: fr étambrai] Deschidere făcută în puntea unei nave pentru trecerea unui catarg, sau în bordaj, la pupă, pentru trecerea axului cârmei.

ETAMBRÉU s.n. Deschizătură în puntea unei nave, făcută pentru a putea trece prin ea un catarg, axul cârmei etc. [< fr. étambrai].

ETAMBRÉU s. n. deschizătură în puntea unei nave prin care trece axul cârmei sau un catarg. (< fr. étambrai)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

etambréu s. n., art. etambréul; pl. etambréuri

etambréu s. n., art. etambréul; pl. etambréuri

Intrare: etambreu
etambreu1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • etambreu
  • etambreul
  • etambreu‑
plural
  • etambreuri
  • etambreurile
genitiv-dativ singular
  • etambreu
  • etambreului
plural
  • etambreuri
  • etambreurilor
vocativ singular
plural
etambreu2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • etambreu
  • etambreul
  • etambreu‑
plural
  • etambreie
  • etambreiele
genitiv-dativ singular
  • etambreu
  • etambreului
plural
  • etambreie
  • etambreielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

etambreu

  • 1. Deschidere făcută în puntea unei nave pentru trecerea unui catarg sau în bordaj, la pupă, pentru trecerea axului cârmei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: