13 definiții pentru eston (s.m.)

ESTÓN, -Ă, estoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Estoniei sau este originară de acolo; estonian. 2. Adj. Care aparține Estoniei sau estonienilor (1), privitor la Estonia ori la estonieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba estonă. – Din (n. pr.) Estonia (derivat regresiv).

ESTÓN, -Ă, estoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Estoniei sau este originară de acolo; estonian. 2. Adj. Care aparține Estoniei sau populației ei, privitor la Estonia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba estonă. – Din Estonia (n. pr.) (derivat regresiv).

ESTÓN, -Ă, estoni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a R.S.S. Estone sau care este originară din această țară.

estón adj. m., s. m., pl. estóni; adj. f., s. f. estónă, pl. estóne

estónă (limbă) s. f., g.-d. art. estónei

estón s. m., adj. m., pl. estóni; f. sg. estónă, g.-d. art. estónei, pl. estóne

estónă s. f. (limba), g.-d. art. estónei

ESTÓN s., adj. v. estonian.

ESTÓNĂ s. f. limba estoniană. (după fr. estonien)

ESTÓN1 ~ă (~i, ~e) Care aparține Estoniei sau populației ei; din Estonia. /Din Estonia n. pr.

ESTÓN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Estoniei sau este originară din Estonia. /Din Estonia n. pr.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ESTÓNĂ s. f. (derivat regresiv din Estonia): limbă ugro-finică europeană, vorbită de estoni, locuitori ai Estoniei. A fost puternic influențată de limba germană și de limba rusă, datorită dominației celor două mari puteri imperiale europene. Cele mai vechi texte estone datează din secolul al XIII-lea. Limba literară estonă a apărut în secolul al XVII-lea, pe baza unei bogate literaturi. Ea s-a format însă definitiv la începutul secolului al XIX-lea. Principalele trăsături ale limbii estone sunt două: alternanțele vocalice, care deosebesc formele unuia și aceluiași cuvânt, după lungimea și calitatea sunetelor din rădăcină, și compunerea cuvintelor, ca principal mijloc de îmbogățire a vocabularului.

Intrare: eston (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eston estonul
plural estoni estonii
genitiv-dativ singular eston estonului
plural estoni estonilor
vocativ singular estonule, estone
plural estonilor

eston estonă

etimologie: