14 definiții pentru eston (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eston, ~ă [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: Estonia] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Estoniei Si: estonian (1-2). 3-4 smf, a (Om) originar din Estonia Si: estonian (3-4). 5 smp Populația care locuiește în Estonia Si: estonian (5) 6 a Care aparține Estoniei Si: estonian (6). 7 a Care aparține estonilor (5) Si: estonian (7). 8 a Privitor la Estonia Si: estonian (8). 9 a Privitor la estoni (5) Si: estonian (9). 10 a Care este specific Estoniei Si: estonian (10). 11 a Care este specific estonilor (5) Si: estonian (11). 12 a Care provine din Estonia Si: estonian (12). 13 sf Limba vorbită de estoni (5) Si: estonian (13).

ESTÓN, -Ă, estoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Estoniei sau este originară de acolo; estonian. 2. Adj. Care aparține Estoniei sau estonienilor (1), privitor la Estonia ori la estonieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba estonă. – Din (n. pr.) Estonia (derivat regresiv).

ESTÓN, -Ă, estoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Estoniei sau este originară de acolo; estonian. 2. Adj. Care aparține Estoniei sau populației ei, privitor la Estonia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba estonă. – Din Estonia (n. pr.) (derivat regresiv).

ESTÓN, -Ă, estoni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a R.S.S. Estone sau care este originară din această țară.

ESTÓN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Estoniei sau este originară din Estonia. /Din Estonia n. pr.

ESTÓN1 ~ă (~i, ~e) Care aparține Estoniei sau populației ei; din Estonia. /Din Estonia n. pr.

ESTÓNĂ s. f. limba estoniană. (după fr. estonien)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

estón adj. m., s. m., pl. estóni; adj. f., s. f. estónă, pl. estóne

estón s. m., adj. m., pl. estóni; f. sg. estónă, g.-d. art. estónei, pl. estóne

estónă (limbă) s. f., g.-d. art. estónei

estónă s. f. (limba), g.-d. art. estónei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ESTÓN s., adj. v. estonian.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ESTÓNĂ s. f. (derivat regresiv din Estonia): limbă ugro-finică europeană, vorbită de estoni, locuitori ai Estoniei. A fost puternic influențată de limba germană și de limba rusă, datorită dominației celor două mari puteri imperiale europene. Cele mai vechi texte estone datează din secolul al XIII-lea. Limba literară estonă a apărut în secolul al XVII-lea, pe baza unei bogate literaturi. Ea s-a format însă definitiv la începutul secolului al XIX-lea. Principalele trăsături ale limbii estone sunt două: alternanțele vocalice, care deosebesc formele unuia și aceluiași cuvânt, după lungimea și calitatea sunetelor din rădăcină, și compunerea cuvintelor, ca principal mijloc de îmbogățire a vocabularului.

Intrare: eston (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eston
  • estonul
  • estonu‑
plural
  • estoni
  • estonii
genitiv-dativ singular
  • eston
  • estonului
plural
  • estoni
  • estonilor
vocativ singular
  • estonule
  • estone
plural
  • estonilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

eston estonă

etimologie: