6 definiții pentru estetizant (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ESTETIZÁNT, -Ă, estetizanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de estetism, privitor la estetism. 2. S. m. și f. Estet. – Din (1) estetism, (2) estetică.

ESTETIZÁNT, -Ă, estetizanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de estetism, privitor la estetism. 2. S. m. și f. Estet. – Din (1) estetism, (2) estetică.

estetizant, ~ă [At: LOVINESCU, S. VIII, 161 / Pl: ~nți, ~e / E: estetiza + -ant] 1-2 smf, a (Persoană) care acordă, în artă, o importanță excesivă formei artistice. 3-4 smf Estet (1-2). 5-12 a Estet (5-12).

ESTETIZÁNT, -Ă adj. Cu caracter voit estetic. [< estetiza + -ant].

ESTETIZÁNT, -Ă adj. care estetizează. (< estetiza + -ant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

estetizánt adj. m., s. m., pl. estetizánți; adj. f., s. f. estetizántă, pl. estetizánte

estetizánt adj. m., s. m., pl. estetizánți; f. sg. estetizántă, pl. estetizánte

Intrare: estetizant (adj.)
estetizant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estetizant
  • estetizantul
  • estetizantu‑
  • estetizantă
  • estetizanta
plural
  • estetizanți
  • estetizanții
  • estetizante
  • estetizantele
genitiv-dativ singular
  • estetizant
  • estetizantului
  • estetizante
  • estetizantei
plural
  • estetizanți
  • estetizanților
  • estetizante
  • estetizantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

estetizant (adj.)

  • 1. Care ține de estetism, privitor la estetism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • estetism
    surse: DEX '09 DEX '98