7 definiții pentru eseistic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ESEISTIC, -Ă, eseistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține eseului, privitor la eseu, specific eseului. 2. S. f. Arta de a scrie eseuri; literatura eseurilor. – Din fr. essayistique.
ESEISTIC, -Ă, eseistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține eseului, privitor la eseu, specific eseului. 2. S. f. Arta de a scrie eseuri; literatura eseurilor. – Din fr. essayistique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
eseistic, ~ă [At: PUȘCARIU, L. R. I, 388 / S și: esse~ / P: e-se-is~ / Pl: ~ici, ~ice / E: eseist + -ic] 1 sf Totalitate a eseurilor unui scriitor, ale unei epoci sau ale unei literaturi. 2 a Care aparține eseului. 3 a Care se referă la eseu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ESEISTIC, -Ă adj. Referitor la eseu, specific eseului. [< fr. essayistique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ESEISTIC, -Ă I. adj. referitor la eseu. II. s. f. literatura eseurilor. (< fr. essayistique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eseistic adj. m., pl. eseistici; f. eseistică, pl. eseistice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
eseistic adj. m., pl. eseistici; f. eseistică, pl. eseistice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
eseistic adj. m., pl. eseistici; f. sg. eseistică, pl. eseistice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
eseistic, eseisticăadjectiv
- 1. Care aparține eseului, privitor la eseu, specific eseului. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- essayistique DEX '09 DEX '98 DN