15 definiții pentru ermitaj eremitagiu eremitaj ermitagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ermitaj sn [At: CĂLĂTORIE, I, 186v/5 / V: (înv) ~agiu, erem~, eremitagiu[1] / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr ermitage] (Frm; liv) 1 Locuință a unui eremit. 2 (Pan) Locuință izolată. 3 (Pex) Loc singuratic, retras, în care trăiește cineva. 4 Mic palat izolat. 5 Casă singuratică, la țară. 6 Pavilion izolat în parcul unui castel. modificată

  1. În original, variantele fără accent — LauraGellner

ERMITÁJ, ermitaje, s. n. 1. Locuința unui eremit; p. ext. loc retras. 2. Mic palat izolat sau casă singuratică la țară. 3. Pavilion izolat în parcul unui castel. – Din fr. ermitage.

ERMITÁJ, ermitaje, s. n. 1. (Franțuzism) Locuința unui eremit; p. ext. loc retras. 2. Mic palat izolat sau casă singuratică la țară. 3. Pavilion izolat în parcul unui castel. – Din fr. ermitage.

ERMITÁJ, ermitaje, s. n. (Franțuzism rar) Locuința unui ermit; fig. loc retras. – Variantă: (învechit) ermitágiu, ermitagii (NEGRUZZI, S. I 309), s. n.

ERMITÁJ s.n. (Rar) Pustnicie, sihăstrie; (p. ext.) mic palat izolat; loc depărtat, izolat, retras de lume; pavilion izolat în parcul unui castel. [Var. ermitagiu s.n. / < fr. ermitage].

ERMITÁJ s. n. 1. locuința unui ermit; sihăstrie; (p. ext.) loc retras. 2. mic palat izolat. (< fr. ermitage)

*ermitáj n., pl. e (fr. ermitage, d. ermite, eremit. V. eremit). Barb. Sihăstrie, pustnicie, singurătate.

ERMITÁGIU s. n. v. ermitaj.

ERMITÁGIU s. n. v. ermitaj.

ERMITÁGIU s.n. v. ermitaj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ermitáj s. n., pl. ermitáje

ermitáj s. n., pl. ermitáje


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ERMITAJ, muzeu la Sankt Petersburg. Inițial (1764) colecție particulară a Ecaterinei a II-a, a fost deschis pentru public în 1852. Conține lucrări de artă antice europene și orientale (singura colecție din lume de argintărie sasanidă), artă medievală și modernă, secții de numismatică și artă decorativă, un cabinet de stampe. Este dotat cu o bibliotecă. Clădirile E. constituie un important ansamblu arhitectonic, urmărind evoluția palatelor de acest fel, de la baroc (Palatul de Iarnă) la neoclasicism: Palatul de Iarnă (construit în 1754-1762 de B.F. Rastrelli), Micul E. (1764-1767, V. de la Mothe), Vechiul E. (1771-1787, I.M. von Felten), Noul E. (1839-1852, L. von Klenze), Teatrul (1783-1787, J. Quarenghi).

Intrare: ermitaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ermitaj
  • ermitajul
  • ermitaju‑
plural
  • ermitaje
  • ermitajele
genitiv-dativ singular
  • ermitaj
  • ermitajului
plural
  • ermitaje
  • ermitajelor
vocativ singular
plural
eremitagiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eremitaj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ermitagiu substantiv neutru
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ermitagiu
  • ermitagiul
  • ermitagiu‑
plural
  • ermitagii
  • ermitagiile
genitiv-dativ singular
  • ermitagiu
  • ermitagiului
plural
  • ermitagii
  • ermitagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ermitaj eremitagiu eremitaj ermitagiu

  • 1. franțuzism Locuința unui eremit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pustnicie sihăstrie
  • 2. Mic palat izolat sau casă singuratică la țară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Pavilion izolat în parcul unui castel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: