5 definiții pentru ergotat
Explicative DEX
ergotat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: ergota] (Frm; nob) 1-4 Ergotare (1-4).
ergotat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: ergota] (Frm; nob) 1 Discutat cu argumente speculative. 2 Care este supus unor obiecții neîntemeiate. 3 Contestat (cu argumente nefondate). 4 Negat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERGOTA vb. I. tr. (Franțuzism) A șicana, a sîcîi pentru fleacuri. [< fr. ergoter].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERGOTA vb. tr. a șicana, a sâcâi pentru fleacuri. (< fr. ergoter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
ergota vb., ind. prez. 1 sg. ergotez, 3 sg. și pl. ergotează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ergotat
ergotat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
ergotare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)