10 definiții pentru erg (u.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

erg1 sm [At: PONI, F. 159 / Pl: ergi / E: fr erg] (Fiz) Unitate de măsură a lucrului mecanic și a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de o forță de o dină când aceasta își deplasează punctul de aplicație cu un centimetru pe direcția și în sensul ei.

ERG1, ergi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură tolerată pentru energie, lucru mecanic și căldură, egală cu lucrul mecanic efectuat de o forță de o dină când acesta își deplasează punctul de aplicație cu un cm. – Din fr. erg.

ERG1, ergi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de o forță de o dină care își deplasează punctul de aplicație cu un centimetru. – Din fr. erg.

ERG s. m. (Fiz.) Unitate de lucru mecanic egală cu lucrul mecanic efectuat de forța de o dină cînd punctul ei material de aplicație se deplasează cu un centimetru pe direcția ei.

ERG s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a energiei, a lucrului mecanic și a cantității de căldură, egală cu lucrul mecanic efectuat de forța de o dină care își deplasează punctul de aplicație cu 1 cm în direcția ei. [< fr. erg, cf. gr. ergon – lucru].

ERG1 s. m. unitate de măsură pentru energie, lucru mecanic și căldură egală cu lucrul mecanic efectuat de o forță de o dină care își deplasează punctul de aplicație cu 1 cm. (< fr. erg, gr. ergon)

ERG ~gi m. fiz. Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic dezvoltat cu o forță de o dină, când aceasta își deplasează punctul de aplicație pe distanța de un centimetru. /<fr. erg


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

erg1 (unitate de măsură) s. m., pl. ergi

erg2 (deșert de nisip) s. n., pl. érguri

erg (unitate de măsură) s. m., pl. ergi

Intrare: erg (u.m.)
erg (u.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erg
  • ergul
  • ergu‑
plural
  • ergi
  • ergii
genitiv-dativ singular
  • erg
  • ergului
plural
  • ergi
  • ergilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)