7 definiții pentru erborizare
Explicative DEX
ERBORIZARE, erborizări, s. f. Acțiunea de a erboriza. – V. erboriza.
ERBORIZARE, erborizări, s. f. Acțiunea de a erboriza. – V. erboriza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viomih
- acțiuni
erborizare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: her~, ier~ / Pl: ~zări / E: erboriza] 1 Culegere a plantelor pentru studiu (sau în scopuri medicale) Si: (nob) erborare (1), erborat1 (1), erborizat1 (1). 2 (Rar) Excursie făcută pentru a studia plantele în locul în care cresc și pentru a le culege Si: (nob) erborare (2), erborat1 (2), erborizat1 (2). 3 (Îvr) Arborizație (în unele minerale) Si: (nob) erborare (3), erborat1 (3), erborizat1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ERBORIZARE s.f. v. ierborizare.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
herborizare sf vz erborizare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HERBORIZARE s.f. v. ierborizare.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IERBORIZARE s.f. Acțiunea de a ierboriza. [Var. erborizare, herborizare s.f. / < ierboriza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
erborizare s. f., g.-d. art. erborizării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
erborizare, erborizărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a erboriza. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- erboriza DEX '09 DEX '98