6 definiții pentru episilogism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

episilogism sn [At: DN / Pl: ~e / E: fr épisyllogisme] Silogism dintr-o serie de silogisme, care are ca premisă concluzia silogismului anterior.

EPISILOGÍSM, episilogisme, s. n. Silogism dintr-o serie de silogisme, care are ca premisă concluzia silogismului anterior. – Din fr. épisyllogisme.

EPISILOGÍSM, episilogisme, s. n. Silogism dintr-o serie de silogisme, care are ca premisă concluzia silogismului anterior. – Din fr. épisyllogisme.

EPISILOGÍSM s.n. Silogism dintr-un polisilogism care are ca una din premise concluzia silogismului anterior (prosilogism). [Pl. -me, -muri. / cf. épisyllogisme < gr. epi – deasupra, syllogismos – silogism].

EPISILOGÍSM s. n. silogism dintr-un polisilogism care are ca premisă concluzia silogismului anterior (prosilogism). (< fr. épisyllogisme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

episilogísm s. n., pl. episilogísme

episilogísm s. n., pl. episilogísme

Intrare: episilogism
episilogism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • episilogism
  • episilogismul
  • episilogismu‑
plural
  • episilogisme
  • episilogismele
genitiv-dativ singular
  • episilogism
  • episilogismului
plural
  • episilogisme
  • episilogismelor
vocativ singular
plural
episilogism substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • episilogism
  • episilogismul
  • episilogismu‑
plural
  • episilogismuri
  • episilogismurile
genitiv-dativ singular
  • episilogism
  • episilogismului
plural
  • episilogismuri
  • episilogismurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)