6 definiții pentru episilogism

EPISILOGÍSM, episilogisme, s. n. Silogism dintr-o serie de silogisme, care are ca premisă concluzia silogismului anterior. – Din fr. épisyllogisme.

EPISILOGÍSM, episilogisme, s. n. Silogism dintr-o serie de silogisme, care are ca premisă concluzia silogismului anterior. – Din fr. épisyllogisme.

episilogísm s. n., pl. episilogísme

episilogísm s. n., pl. episilogísme

EPISILOGÍSM s.n. Silogism dintr-un polisilogism care are ca una din premise concluzia silogismului anterior (prosilogism). [Pl. -me, -muri. / cf. épisyllogisme < gr. epi – deasupra, syllogismos – silogism].

EPISILOGÍSM s. n. silogism dintr-un polisilogism care are ca premisă concluzia silogismului anterior (prosilogism). (< fr. épisyllogisme)

Intrare: episilogism
episilogism substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular episilogism episilogismul
plural episilogisme episilogismele
genitiv-dativ singular episilogism episilogismului
plural episilogisme episilogismelor
vocativ singular
plural
episilogism
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular episilogism episilogismul
plural episilogismuri episilogismurile
genitiv-dativ singular episilogism episilogismului
plural episilogismuri episilogismurilor
vocativ singular
plural