14 definiții pentru epidemie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EPIDEMÍE, epidemii, s. f. Extindere a unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc.; molimă. – Din fr. épidémie, lat. epidemia.

EPIDEMÍE, epidemii, s. f. Extindere a unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc.; molimă. – Din fr. épidémie, lat. epidemia.

epidemie sf [At: (a. 1807) BV II, 496 / V: (pop) ipi~, (înv) ~dim~ / P: ~mi-e / Pl: ~ii, (înv) ~ / E: fr épidémie, lat epidemia, ngr επιδημία] 1 Extindere, prin contaminare, cu o frecvență neobișnuită, a unei boli infecțioase, la un număr mare de persoane dintr-o anumită localitate, regiune etc. 2 (Pex) Boală infecțioasă care se extinde, simultan, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o anumită localitate, regiune etc. Si: molimă, (înv) moarte, (îvp) omor. 3 (Pex) Epizootie. 4 (Înv; îla) Cu ~ Epidemic (5).

EPIDEMÍE, epidemii, s. f. Extindere, prin contaminare, a unei boli infecțioase la un număr considerabil de persoane dintr-o localitate, o regiune etc.; molimă. Epidemiile au putut fi stăvilite de la primele cazuri declanșate, răspîndirea lor fiind împiedicată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2613. Vro epidemie domnește în oraș. NEGRUZZI, S. II 229.

EPIDEMÍE s.f. Boală care bântuie într-un anumit loc cu violență; (pop.) molimă. [Gen. -iei. / < fr. épidémie, it. epidemia, cf. gr. epi – deasupra, demos – popor].

EPIDEMÍE s. f. boală infecțioasă care afectează un număr mare de indivizi, într-un timp scurt. (< fr. épidémie, lat. epidemia)

EPIDEMÍE ~i f. Boală contagioasă violentă cu tendință de extindere rapidă. /<fr. épidémie, lat. epidemia

epidemie f. boală ce atacă pe mai mulți dintr’odată, ca holera, ciuma, vărsatul, frigurile tifoide.

*epidemíe f. (vgr. epi-demia. V. en-demie). Boleșniță, molimă, boală contagioasă care, într’o localitate, lovește multă lume, ca holera, cĭuma, vărsatu, frigurile tifoide ș. a. – Epidemia se produce pintr’o cauză întîmplătoare, endemia pintr’o cauză obișnuită, constantă saŭ periodică. Ast-fel, cĭuma e epidemică în Eŭropa, dar endemică în India. Nu toate boalele contagioase-s epidemice. V. epizootie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

epidemie s. f., art. epidemia, g.-d. art. epidemiei; pl. epidemii, art. epidemiile

epidemíe s. f., art. epidemía, g.-d. art. epidemíei; pl. epidemíi, art. epidemíile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EPIDEMÍE s. (MED.) contagiune, molimă, (pop.) boleaznă, boleșniță, (înv. și reg.) moarte, (reg.) boliște. (~ printre copii.)

EPIDEMIE s. (MED.) molimă, (pop.) boleaznă, boleșniță, (înv. și reg.) moarte, (reg.) boliște, (înv.) contagiune. (~ printre copii.)

Intrare: epidemie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epidemie
  • epidemia
plural
  • epidemii
  • epidemiile
genitiv-dativ singular
  • epidemii
  • epidemiei
plural
  • epidemii
  • epidemiilor
vocativ singular
plural
epidimie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ipidemie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

epidemie, epidemiisubstantiv feminin

  • 1. Extindere a unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: molimă
    • format_quote Epidemiile au putut fi stăvilite de la primele cazuri declanșate, răspîndirea lor fiind împiedicată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2613. DLRLC
    • format_quote Vro epidemie domnește în oraș. NEGRUZZI, S. II 229. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.