epidemie sf [At: (a. 1807) BV II, 496 / V: (pop) ipi~, (înv) ~dim~ / P: ~mi-e / Pl: ~ii, (înv) ~ / E: fr épidémie, lat epidemia, ngr επιδημία] 1 Extindere, prin contaminare, cu o frecvență neobișnuită, a unei boli infecțioase, la un număr mare de persoane dintr-o anumită localitate, regiune etc. 2 (Pex) Boală infecțioasă care se extinde, simultan, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o anumită localitate, regiune etc. Si: molimă, (înv) moarte, (îvp) omor. 3 (Pex) Epizootie. 4 (Înv; îla) Cu ~ Epidemic (5).

*EPIDEMIE sf. 🩺 Boală, molipsitoare sau nu, care atacă un mare număr de persoane în același timp și în același loc, molimă, boleșniță: ~ de febră tifoidă, de ciumă; totdeauna, după o ~, ca și după un războiu, omenirea caută a-și recăpăta nivelul I. -GH. [fr.].

EPIDEMIE, epidemii, s. f. Extindere, prin contaminare, a unei boli infecțioase la un număr considerabil de persoane dintr-o localitate, o regiune etc.; molimă. Epidemiile au putut fi stăvilite de la primele cazuri declanșate, răspîndirea lor fiind împiedicată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2613. Vro epidemie domnește în oraș. NEGRUZZI, S. II 229.

EPIDEMIE s.f. Boală care bîntuie într-un anumit loc cu violență; (pop.) molimă. [Gen. -iei. / < fr. épidémie, it. epidemia, cf. gr. epi – deasupra, demos – popor].

EPIDEMIE s. f. boală infecțioasă care afectează un număr mare de indivizi, într-un timp scurt. (< fr. épidémie, lat. epidemia)

EPIDEMIE ~i f. Boală contagioasă violentă cu tendință de extindere rapidă. /<fr. épidémie, lat. epidemia

epidemie f. boală ce atacă pe mai mulți dintr’odată, ca holera, ciuma, vărsatul, frigurile tifoide.

*epidemíe f. (vgr. epi-demia. V. en-demie). Boleșniță, molimă, boală contagioasă care, într’o localitate, lovește multă lume, ca holera, cĭuma, vărsatu, frigurile tifoide ș. a. – Epidemia se produce pintr’o cauză întîmplătoare, endemia pintr’o cauză obișnuită, constantă saŭ periodică. Ast-fel, cĭuma e epidemică în Eŭropa, dar endemică în India. Nu toate boalele contagioase-s epidemice. V. epizootie.

epidimie sf vz epidemie

ipidemie sf vz epidemie

epidemie s. f., art. epidemia, g.-d. art. epidemiei; pl. epidemii, art. epidemiile (desp. -mi-i-)

epidemie s. f., art. epidemia, g.-d. art. epidemiei; pl. epidemii, art. epidemiile

epidemie s. f., art. epidemia, g.-d. art. epidemiei; pl. epidemii, art. epidemiile

EPIDEMIE s. (MED.) contagiune, molimă, (pop.) boleaznă, boleșniță, (înv. și reg.) moarte, (reg.) boliște. (~ printre copii.)

EPIDEMIE s. (MED.) molimă, (pop.) boleaznă, boleșniță, (înv. și reg.) moarte, (reg.) boliște, (înv.) contagiune. (~ printre copii.)