6 definiții pentru epiciclu (pl. epicicluri)

EPICÍCLU, epicicluri, s. n. Cerc care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. – Din fr. épicycle.

EPICÍCLU, epicicluri, s. n. Care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. – Din fr. épicycle.

epicíclu (-ci-clu) s. n., art. epicíclul; pl. epicícluri

EPICÍCLU s.n. 1. Cerc care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. 2. (Geol.) Ciclu de eroziune întrerupt înainte de a se fi realizat complet. [Pl. -le, -luri. / < fr. épicycle, cf. gr. epi – deasupra, kyklos – cerc].

EPICÍCLU s.n. 1. ~ ♦ Mic cerc aparent descris de un astru în timp ce centrul său descrie el însuși un alt cerc mult mai mare (deferent).

Intrare: epiciclu (pl. epicicluri)
epiciclu (pl. epicicluri) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epiciclu epiciclul
plural epicicluri epiciclurile
genitiv-dativ singular epiciclu epiciclului
plural epicicluri epiciclurilor
vocativ singular
plural