ENDEMIE, endemii, s. f. Prezență într-o comunitate a unei boli infecțioase sau de nutriție sub formă de cazuri sporadice semnalate o perioadă îndelungată de timp. – Din fr. endémie.

endemie sf [At: ANTONESCU, D. / A și: ~demie / Pl: ~ii / E: fr endémie] Boală periodică sau constantă, specifică unei regiuni și cauzată de factori locali.

*ENDEMIE sf. 🩺 Boală care bîntue de obiceiu într’o țară sau într’un ținut și care este datorită unei cauze locale [fr.].

ENDEMIE, endemii, s. f. Prezență într-o comunitate a unei boli infecțioase sau de nutriție sub formă de cazuri sporadice care izbucnesc periodic în aceleași regiuni. – Din fr. endémie.

ENDEMIE, endemii, s. f. Boală care izbucnește periodic în aceleași regiuni.

ENDEMIE s.f. Boală specifică unei regiuni. [Gen. -iei. / < fr. endémie, cf. gr. en – în, demos – popor].

ENDEMIE s. f. boală specifică unei regiuni. (< fr. endémie)

ENDEMIE ~i f. Boală infecțioasă specifică unei regiuni, care se datorește condițiilor prielnice pentru păstrarea virulenței agenților patogeni. /<fr. endémie

endemie f. boală ce bântue obișnuit într’o țară și e datorită unei cauze locale, ca gușa la locuitorii dela munte.

*endemíe f. (vgr. endemia, d. en, în, și démos, popor). Boală particulară locuitorilor unor anumite țărĭ. V. epidemie.

endemie s. f., art. endemia, g.-d. art. endemiei; pl. endemii, art. endemiile (desp. -mi-i-)

endemie s. f., art. endemia, g.-d. art. endemiei; pl. endemii, art. endemiile

endemie s. f., art. endemia, g.-d. art. endemiei; pl. endemii, art. endemiile