6 definiții pentru encaustică

ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique.

ENCAÚSTIC, -Ă, encaustici, -ce, s. f., s. m. 1. S. f. (La vechii greci) Procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. 2. S. m. Preparat pe bază de ceară folosit la impregnarea statuilor de marmură sau de ipsos pentru a le da un aspect catifelat sau pentru a le feri de umezeală. – Din fr. encaustique.

encaústic s. m., pl. encaústici

encaústic s. m., pl. encaústici

ENCAÚSTIC, -Ă I. adj. care ține de encaustică, specific encausticii. II. s. f. (ant.) procedeu de pictură făcută cu culori diluate în ceară topită. III. s. m. 1. preparat pe bază de ceară cu care se impregnează sculpturile pentru a luci. 2. pictor în encaustică. (< fr. encuastique, lat. encaustica, gr. enkaustike)

*encaústic și -áŭstic, -ă adj. (vgr. egkaustikós, d. égkaustos, pictat pin [!] ardere, lucrat cu smalț, égkauston, un fel de cerneală [de unde și it. inchiostro, fr. encre, engl. ink, cerneală]. V. caustic). Relativ la pictura encaustică. S. f. La ceĭ vechĭ, arta de a picta pin foc orĭ cu colorĭ [!] topite în ceară. Astăzĭ, o substanță cu care se împregnează [!] statuele de marmură și de gips ca să fie maĭ netede și apărate de umezeală. Altă substanță făcută din ceară și esență de terebentină și care servește la ceruirea parchetelor și mobilelor.

Intrare: encaustică
encaustică substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular encaustică encaustica
plural encaustice encausticele
genitiv-dativ singular encaustice encausticei
plural encaustice encausticelor
vocativ singular
plural