6 definiții pentru emigrat (adj.)

EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré.

EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – Din fr. émigré.

EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f. Persoană care a plecat din patria sa și s-a stabilit într-o țară străină, forțat de anumite împrejurări politice, economice etc.; expatriat. A călcat legea, forțînd ușa închisorii, în calitatea de membru al comitetului, ca să ajute un emigrat. CAMIL PETRESCU, T. II 583. În... această societate de emigrați și de localnici, două persoane numai îmi făcură o intipărire neștearsă. NEGRUZZI, S. I 218.

emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte

emigrát s. m., adj. m. (sil. -grat), pl. emigráți; f. sg. emigrátă, pl. emigráte

EMIGRÁT, -Ă s.m. și f. Emigrant. [Cf. fr. émigré].

Intrare: emigrat (adj.)
emigrat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emigrat emigratul emigra emigrata
plural emigrați emigrații emigrate emigratele
genitiv-dativ singular emigrat emigratului emigrate emigratei
plural emigrați emigraților emigrate emigratelor
vocativ singular
plural