3 definiții pentru emergere
Explicative DEX
EMERGE, pers. 3 emerge, vb. III. Intranz. (Fiz.; despre corpuri, radiații etc.) A ieși dintr-un mediu după ce l-a traversat. – Din fr. émerger.
A EMERGE emerg intranz. (despre radiații, corpuri etc.) A ieși dintr-un mediu după ce l-a traversat. /<fr. émerger, lat. emergere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
emerge vb., ind. prez. 3 sg. emerge
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: emergere
emergere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
emergeverb
etimologie:
- émerger DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.