13 definiții pentru embolus / embol embol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMBÓLUS, embolusuri, s. n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care obstruează un vas sangvin, provocând o embolie. [Var.: emból s. n.] – Din fr. embolus.

EMBÓLUS s. n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care astupă un vas sangvin, provocând o embolie. – Din fr. embolus.

EMBÓLUS s.n. Formație străină obstruantă (solidă, lichidă sau gazoasă) prezentă în sânge care produce embolia. [Var. embol s.n. / < fr., lat. embolus, cf. gr. embolos – cui].

EMBÓLUS/EMBÓL s. n. formație străină obstruantă în sânge, care produce embolia. (< fr., lat. embolus, gr. embolos)

EMBÓLUS n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care astupă un vas sangvin. [Var. embol] /<fr. embolus

embol sn [At: ABC SÂN. 148 / V: ~lus / Pl: ~uri / E: fr, lat embolus] (Med) Material străin obstruant (solid, lichid sau gazos) prezent în sânge, care produce embolia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

embólus/emból s. n., pl. embólusuri/embóluri

embólus/emból s. n., pl. embólusuri/embóluri

Intrare: embolus / embol
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • embolus
  • embolusul
  • embolusu‑
plural
  • embolusuri
  • embolusurile
genitiv-dativ singular
  • embolus
  • embolusului
plural
  • embolusuri
  • embolusurilor
vocativ singular
plural
embol1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • embol
  • embolul
  • embolu‑
plural
  • emboluri
  • embolurile
genitiv-dativ singular
  • embol
  • embolului
plural
  • emboluri
  • embolurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

embolus / embol embol

  • 1. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care obstruează un vas sangvin, provocând o embolie.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: