EMBOLUS, embolusuri, s. n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care obstruează un vas sangvin, provocând o embolie. [Var.: embol s. n.] – Din fr. embolus.

embolus sn vz embol

EMBOLUS s. n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care astupă un vas sangvin, provocând o embolie. – Din fr. embolus.

EMBOLUS s.n. Formație străină obstruantă (solidă, lichidă sau gazoasă) prezentă în sînge care produce embolia. [Var. embol s.n. / < fr., lat. embolus, cf. gr. embolos – cui].

EMBOLUS/EMBOL s. n. formație străină obstruantă în sânge, care produce embolia. (< fr., lat. embolus, gr. embolos)

EMBOLUS n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care astupă un vas sangvin. [Var. embol] /<fr. embolus

EMBOL s. n. v. embolus.

embol sn [At: ABC SÂN. 148 / V: ~lus / Pl: ~uri / E: fr, lat embolus] (Med) Material străin obstruant (solid, lichid sau gazos) prezent în sânge, care produce embolia.

EMBOL s.n. v. embolus.

EMBOL¹ s. n. elem. embolus. ()

embolus/embol s. n., pl. embolusuri/emboluri

embolus/embol s. n., pl. embolusuri/emboluri

!embol s. n., pl. emboluri

embol v. embolus.