emancipat¹ sn [At: MDA ms / E: emancipare] 1-13 Emancipare (1-10, 12-14). 14 (Jur; îla) De ~ Care emancipează (9). 15-17 Emancipare (15-17).

emancipat², ~ă [At: HELIADE, O. II, 50 / Pl: ~ați, ~e / E: emancipare] 1 a Care a ieșit de sub ocupație militară sau străină. 2 a Care și-a câștigat independența. 3 a (Fig) Care a ieșit de sub o dominație. 4 a Modernizat. 5 a (Jur; d. minori) Care este scos de sub autoritatea părintească (sau a tutorelui). 6 a (Jur; d. minori) Care are dreptul de a-și administra singur averea. 7 a (D. femei) Care este scoasă din starea de dependență (și primește, prin lege, drepturi sociale, politice, economice etc. egale cu ale bărbatului). 8 a (D. persoane aparținând unei clase sociale) Revenire la starea de om liber. 9 a Care se emancipează (14). 10 a (D. adolescenți) Care își ia unele libertăți nepotrivite pentru vârsta lui. 11 a (Pex) Care depășește limitele bunei cuviințe. 12 smf (Nob) Fruntaș. 13-14 smf, a (Persoană) care nu mai depinde de cineva (sau de ceva).

EMANCIPAT, -Ă, emancipați, -te, adj. 1. Care nu mai depinde (de ceva sau de cineva), care a devenit liber, care și-a cîștigat independența; eliberat din iobăgie, din șerbie. ♦ (Despre copii și adolescenți) Care și-a luat unele libertăți nepotrivite cu vîrsta sa. Tînăr emancipat. ◊ (Substantivat) În clasa a patra... am trecut între emancipați. GALACTION, O. I 14. 2. (Jur.; învechit, despre minori) Scos, înainte de majoratul legal, de sub autoritatea părintească sau a tutorelui.

EMANCIPAT, -Ă adj. Care nu mai depinde de cineva sau de ceva; liber, independent. ♦ (Fam.; despre copii și adolescenți) Care își permite libertăți nepotrivite cu vîrsta lui. [Cf. fr. émancipé].

emancipat adj. m., pl. emancipați; f. emancipată, pl. emancipate

emancipat adj. m., pl. emancipați; f. emancipată, pl. emancipate

emancipat adj. m., pl. emancipați; f. sg. emancipată, pl. emancipate