electrod sm [At: MARIN, F. 292/23 / Pl: ~ozi, (îvr) ~i, ~e / E: fr électrode] Conductor electric prin care intră sau iese curentul electric dintr-un mediu conductor sau din vid.

*ELECTROD sm. ⚡ Placă metalică ori sîrmă așezată într’un lichid electrolitic (într’o pilă electrică, etc.) prin care trece curentul: ~ pozitiv, negativ (🖼 1966) [fr.].

ELECTROD, electrozi, s. m. (Fiz., Chim.) Conductor electric prin care intră sau iese curentul dintr-un mediu conductor sau din vid.

ELECTROD s.m. Capătul unui circuit electric prin care continuă să treacă curentul; conductor electric prin care trece curentul. [< fr. électrode, cf. fr. électro-, gr. odos – drum].

ELECTROD s. m. conductor electric prin care intră (anod) sau iese (catod) curentul. (< fr. électrode)

ELECTROD ~zi m. Conductor electric care realizează contactul între un mediu și o sursă sau un consumator de energie electrică. [Sil. e-lec-trod] /<fr. électrode

electrod m. organ conducător al curentului electric.

*electród m. (electr- și vgr. ῾odós, drum). Punct pin care un curent electric pătrunde într’un corp. Unu din conductoriĭ care se cufundă în baĭa electrolitică.

electrod s. m., pl. electrozi

electrod s. m., pl. electrozi

electrod s. m., pl. electrozi

ELECTRÓD (< fr. {i}; {s} electro- + hodos „drum”) s. m. Conductor electric(metalic sau de cărbune) prin care curentul electric intră (anod) ș iese (catod) într-un sau dintr-un mediu oarecare sau vid; de regulă, are conductivitatea electrică mai mare decât a mediului respectiv. ◊ E. de sudură = e. de sârmă ce conduce curentul electric la piesa care se sudează prin arcul electric format între capătul acestuia și piesă. ◊ E. indicator = e. folosit pentru determinarea concentrației ionilor din soluția în care este introdus.