ELECTORAT, electorate, s. n. 1. Demnitate de elector (2). 2. Teritoriu supus autorității unui elector. 3. Totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri. – Din fr. électorat, germ. Elektorat.

electorat sn [At: GHEOGRAFIE, 37^v / Pl: ~e și (rar) ~uri / E: fr électorat] 1 (Înv) Teritoriu supus autorității unui elector (1) Si: (îvr) electorie (1). 2 Demnitate de elector (1) Si: (îvr) electorie (2). 3 Totalitate a alegătorilor în cadrul unor alegeri Si: (îvr) electorime.

ELECTORAT, electorate, s. n. 1. Demnitate de elector (2). 2. Teritoriu supus autorității unui elector (2). 3. Totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri (2). – Din fr. électorat, germ. Elektorat.

ELECTORAT s.n. 1. (Ist.) Demnitatea și funcția de elector; perioada cît conduce un elector. 2. Teritoriu supus unui prinț elector. 3. Totalitatea alegătorilor din cadrul unor alegeri generale. [Pl. -te, -turi. / < fr. électorat].

ELECTORAT s. n. 1. demnitatea de elector (II). 2. teritoriu supus unui elector (II). 3. totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri generale. (< fr. électorat, germ. Electorat)

ELECTORAT ~e n. Totalitate a alegătorilor în cadrul unor alegeri generale. /<fr. électorat germ. Elektorat

electorat n. 1. demnitate de elector al imperiului germanic; 2. întindere teritorială ce ținea de acest titlu: electoratul de Hessa.

*electorát n., pl. e (d. elector; fr. électorat). Demnitatea principilor electorĭ aĭ Germaniiĭ. Țară supusă jurisdicțiuniĭ unuĭ elector: electoratu de Hessa Cassel a existat pînă la 1865.

electorat s. n., pl. electorate

electorat s. n., pl. electorate

electorat s. n., pl. electorate

ELECTORAT s. (POL.) alegători (pl.). (A fost ales cu sprijinul ~ului.)