4 definiții pentru elamit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELAMÍT, -Ă, elamiți, -te, s. m. și f. Persoană aparținând unei populații care a trăit în milen. III-I î. H. în Elam (provincie din sud-estul Iranului). ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de elamiți (1). – Din engl. Elamite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

elamít adj. m., s. m., pl. elamíți; adj. f., s. f. elamítă, pl. elamíte

elamít adj. m., pl. elamíți; f. sg. elamítă, pl. elamíte

*elamítă (limbă) s. f., g.-d. art. elamítei

Intrare: elamit (adj.)
elamit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elamit
  • elamitul
  • elamitu‑
  • elami
  • elamita
plural
  • elamiți
  • elamiții
  • elamite
  • elamitele
genitiv-dativ singular
  • elamit
  • elamitului
  • elamite
  • elamitei
plural
  • elamiți
  • elamiților
  • elamite
  • elamitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

elamit, -ă elamită

  • 1. Persoană aparținând unei populații care a trăit în mileniu III-I înainte de Hristos în Elam (provincie din sud-estul Iranului).
    surse: DEX '09

etimologie: