ehei i [At: CARAGIALE, O. VI, 59 / V: ehe, ehehei / E: fo] Cuvânt care exprimă: 1 Admirație. 2 Nostalgie. 3 Satisfacție. 4 Plăcere. 5 Bucurie. 6 Mândrie. 7 Nemulțumire. 8 Indignare. 9 Mirare. 10 Întărire a unei constatări. 11 Întărire a unei afimiații. 12 Întărire a unei relatări. 13 Dificultate a unei acțiuni. 14 Atenționare a cuiva. corectat(ă)

EHEI! sau EHEHEI! interj. pop. Arată că lucrul de care a pomenit interlocutorul e cu mult mai mare, mai important, etc. decît gîndește: Ajung eu oare într’un ceas acolo? ~! nici în două ceasuri; rareori și HEI! hei! dară cînd îi mai vedea și p’asta, să vedem ce-o să mai zici! ISP. [comp. HEI!].

EHEI interj. Exclamație care exprimă admirație, bucurie, regret, nostalgie sau care însoțește evocarea unor amintiri, constatarea unor fapte etc. V. hei. (Și în forma ehe, ehehei, hehei etc.) Ehe! cunoaște domnu Samson lumea! SADOVEANU, M. 164. Hehei! unul e Galibardi: om, o dată și jumătate. CARAGIALE, O. I 91. Da unde vreai dumneata să mergi? – La Popeștii-de-Sus. – Ehei! La Pocovnicu Iordache! id. P. 40. – Variante: ehe, ehehei, hehei interj.

EHEI interj. (se folosește pentru a exprima bucurie, admirație, regret, nostalgie etc.). /Onomat.

ehe i vz ehei

ehehei i vz ehei

ehei interj.