7 definiții pentru efet

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EFET, efeți, s. m. (De obicei la pl.) Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal din Atena antică. – Din fr. éphète.

EFET, efeți, s. m. (De obicei la pl.) Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal din Atena antică. – Din fr. éphète.

efet1 sm [At: ENC. ROM. / S și: ephet / Pl: ~eți / E: fr éphète] (Drt) Judecător care facea parte dintr-un tribunal penal, în Atena antică.

EFET s.m. (De obicei la pl.) Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal instituit de Dracon la Atena. [< fr. éphète, gr. ephetes].

EFET s. m. judecător dintr-un tribunal penal, instituit de Dracon la Atena. (< fr. éphète, gr. ephetes)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: efet
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • efet
  • efetul
  • efetu‑
plural
  • efeți
  • efeții
genitiv-dativ singular
  • efet
  • efetului
plural
  • efeți
  • efeților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

efet, efețisubstantiv masculin

  • 1. de obicei (la) plural Judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal din Atena antică. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.