6 definiții pentru edulcorant (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EDULCORÁNT, -Ă, edulcoranți, -te, adj., s. n. (Livr.) 1. Adj. Care atenuează, care îndulcește. 2. S. n. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. – Din fr. édulcorant.

EDULCORÁNT, -Ă, edulcoranți, -te, adj., s. n. (Livr.) 1. Adj. Care atenuează, care îndulcește. 2. S. n. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. – Din fr. édulcorant.

edulcoránt, ~ă [At: DN2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr édulcorant] (Liv) 1 a Care îndulcește. 2 sn Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. 3 a (Fig; deseori dep) Care atenuează.

EDULCORÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care atenuează, îndulcește. // s.n. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. [< fr. édulcorant].

EDULCORÁNT, -Ă I. adj. care edulcorează. II. s. n. substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. (< fr. édulcorant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

edulcoránt2 s. n., pl. edulcoránte

edulcoránt s. n., pl. edulcoránte

Intrare: edulcorant (s.n.)
edulcorant2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • edulcorant
  • edulcorantul
  • edulcorantu‑
plural
  • edulcorante
  • edulcorantele
genitiv-dativ singular
  • edulcorant
  • edulcorantului
plural
  • edulcorante
  • edulcorantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

edulcorant (s.n.)

  • 1. livresc Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: