EDAFOLOGIE s. f. 1. studiul formării compoziției și influenței solului asupra organismelor vii; știința solului; ecopedologie. 2. disciplină medicală care studiază caracterele somatice determinate de factorii ecologici. (< fr. édaphologie)

edafologie s. f., g.-d. art. edafologiei

EDAFO- „sol, teren, pămînt”. ◊ gr. edaphos „pămînt, teren” > fr. édapho-, engl. id. > rom. edafo-. □ ~fite (v. -fit), s. f. pl., totalitatea plantelor care formează flora microscopică a solului; ~gen (v. -gen₁), adj., care este produs de condițiile solului; ~id (v. -id), s. m., formație geologică naturală, similară unui complex stratigrafic pedogenetic; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu studiul solului. 2. Studiul formării, compoziției și al influenței solului asupra organismelor. 3. Disciplină medicală care studiază rolul constituției celulare, tisulare și individuale, în răspunsul la influențe patogene fizice sau chimice; ~sferă (v. -sferă), s. f., zonă a solului care este neinfluențată de rădăcinile plantelor; ~tip (v. -tip), s. n., ecotip format sub acțiunea anumitor condiții de sol; ~top (v. -top), s. n., ansamblu omogen de factori ecologici, specifici solului unei comunități de organisme vii.