8 definiții pentru ectopie (s.f.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECTOPÍE s. f. (Med.) Anomalie de poziție a unui organ; heterotopie. – Din fr. ectopie.

ectopíe sf [At: ABC SĂN. 113 / Pl: ~ii / E: fr ectopie] 1-2 (Med) (Deplasare sau) poziție anormală a unui organ Si: heterotopie. 3 Schimbare de loc.

ECTOPÍE s. f. (Med.) Poziție anormală a unui organ; heterotopie. – Din fr. ectopie.

ECTOPÍE s.f. Schimbare de loc. ♦ (Anat.) Deplasare sau poziție anormală (congenitală) a unui organ; heterotopie. [Gen. -iei. / < fr. ectopie, cf. gr. ek – în afară, topos – loc].

ECTOPÍE1 s. f. (anat., bot.) poziție anormală a unui organ. (< fr. ectopie)

ECTOPÍE f. med. Poziție anormală a unui organ. /<fr. ectopie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ectopíe s. f., art. ectopía, g.-d. ectopíi, art. ectopíei

ectopíe s. f., art. ectopía, g.-d. ectopíi, art. ectopíei

Intrare: ectopie (s.f.)
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ectopie
  • ectopia
plural
genitiv-dativ singular
  • ectopii
  • ectopiei
plural
vocativ singular
plural

ectopie (s.f.)

  • 1. Schimbare de loc.
    surse: DN

etimologie: