10 definiții pentru ectazie (s.f.) ectase ectasie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECTAZÍE, ectazii, s. f. 1. Dilatația temporară sau permanentă a unui organ cavitar sau tubular. 2. Licență care constă în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă lungă. – Din fr. ectasie.

ectazíe sf [At: LM / V: (îvr) ~táse, ~asíe / Pl: ~ii / E: fr ectasie, lat ectasis, ngr ἒκστασις] 1 Licență care constă în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă lungă. 2-3 (Med) Dilatare temporară sau permanentă a unui organ cavitar sau tubular.

ECTAZÍE, ectazii, s. f. 1. Dilatare temporară sau permanentă a unui organ cavitar sau tubular. 2. Licență care constă în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă lungă. – Din fr. ectasie.

ECTAZÍE s.f. 1. (Metr.) Licență care constă în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă lungă. 2. Dilatare a unui organ cavitar, a unui conduct sau a unui vas sanguin. [Gen. -iei. / < fr. ectasie, cf. gr. ektasis – extensiune].

ECTAZÍE1 s. f. 1. (metr.) licență în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă lungă. 2. dilatare artificială a unui organ cavitar, a unui conduct sau vas sangvin. (< fr. ectasie)

ECTAZÍE ~i f. med. Dilatare a unui vas tubular sau a unui vas sangvin. /<fr. ectasie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ectazíe s. f., art. ectazía, g.-d. art. ectazíei; pl. ectazíi, art. ectazíile

ectazíe s. f., art. ectazía, g.-d. art. ectazíei; pl. ectazíi, art. ectazíile

Intrare: ectazie (s.f.)
ectazie1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ectazie
  • ectazia
plural
  • ectazii
  • ectaziile
genitiv-dativ singular
  • ectazii
  • ectaziei
plural
  • ectazii
  • ectaziilor
vocativ singular
plural
ectase
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ectasie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

ectazie (s.f.) ectase ectasie

  • 1. Dilatația temporară sau permanentă a unui organ cavitar sau tubular.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Licență care constă în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă lungă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: