ecoseză sf [At: FILIMON, O. I, 197 / V: (rar) ~eu, (înv) ecosez sn / Pl: ~ze / E: fr écossaise] 1 Vechi dans popular scoțian cu mișcare vie. 2 Melodie după care se execută ecoseza (1). 3 Compoziție muzicală care imită ecoseza (2).

ECOSEZĂ s.f. Vechi dans popular scoțian cu o mișcare rapidă; compoziție care imită muzica scoțiană. [Pl. -ze. / < fr. écossaise].

ECOSEZĂ s. f. vechi dans popular scoțian cu un tempo vioi; melodia corespunzătoare. (< fr. écossaire)

ecoseu sn vz ecoseză

ecosez² sn vz ecoseză

ecosez a. scoțian: panglică ecoseză CAR.; ecoseză, danț scoțian FIL. (= fr. écossaise).

ecoseză (dans; melodie) s. f., g.-d. art. ecosezei; pl. ecoseze

ecoseză s. f., g.-d. art. ecosezei; pl. ecoseze

ecoseză s. f., g.-d. art. ecosezei; pl. ecoseze

ecosez s. n., adj., art. ecosezul, g.-d. art. ecosezului

ecoseză (< fr. écossaise „”scoțiană), dans* scoțian, cântat inițial la cimpoi*. Ca dans pop., era în măsură* ternară*; după 1800, adoptă un tempo (2) vioi în măsură de 2/4. Aparține încă din sec. 17 dansurilor de curte (sub denumiri generice de contradans* și anglaise*). În compoziția cultă se întâlnește în suite* de J.S. Bach și, sub forma pieselor de gen*, la Beethoven, Schubert, Chopin ș.a.