23 de definiții pentru eclipsă eclips eclipse eclipsi eclipsis eclisă ecliză

eclípsă sf [At: NECULCE, L. 147 / V: (înv) ~clíps (pl: ~uri), ~psis (pl: ~uri) sn, ~pse, eclísă, clíp~, (îvr) ~si, ~clíză sf / Pl: ~se / E: fr éclipe, lat éclipsis] 1 Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauza faptului că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. 2 Perioadă de timp cât durează eclipsa (1). 3-4 (Fig) Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. 5 (Fig) Pierdere temporară a cunoștinței. 6-8 Perioadă de timp cât durează eclipsa (3-5). 9 (Fig) Lipsă de strălucire. 10 (Fig) Scădere a forței creatoare a unei persoane. 11 (Fig) Decădere. 12 (Fig) Lâncezire. 13 (Fig) Stagnare. 14-18 Perioadă de timp cât durează eclipsa (9-13). 19 Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. 20 Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave.

ECLÍPSĂ, eclipse, s. f. 1. Dispariție totală sau parțială, de scurtă durată, a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii unui corp ceresc între el și observator sau a intrării lui în conul de umbră al altui corp ceresc fără lumină proprie. 2. Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. ♦ Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. ♦ Întunecare temporară a cunoștinței; absență. ♦ Scădere a forței creatoare a unei persoane. – Din fr. éclipse, lat. eclipsis.

ECLÍPSĂ, eclipse, s. f. 1. Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauză că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. 2. Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. ♦ Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. ♦ Întunecare temporară a cunoștintei; absență. ♦ Scădere a forței creatoare a unei persoane. – Din fr. éclipse, lat. eclipsis.

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (Astron.; numai la pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunîndu-se fie în calea razelor lui de lumină, fie între acel corp și soare. Luna eclipsează soarele. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri, a întrece, a depăși. ♦ Refl. A dispărea, a se ascunde, a rămîne în umbră. De mult s-a eclipsat slava ta. NEGRUZZI, S. II 48. ♦ Refl. (În glumă) A se face nevăzut, a pleca pe furiș, a dispărea fără urmă, a o șterge. – Prez. conj. pers. 3 sg, și: (neobișnuit) să eclipse (ALECSANDRI, P. II 253). – Variantă: (învechit) eclipsí (NEGRUZZI, S. III 168) vb. IV.

ECLÍPSĂ, eclipse, s. f. l. (Astron.) Întunecare temporară, dispariție totală sau parțială a imaginii unui corp ceresc ca urmare a acoperirii lui de către alt astru sau a intrării lui în umbra altui corp ceresc. ◊ Eclipsă de soare = întunecare temporară a soarelui cauzată de interpunerea lunii între pămînt și soare. Eclipsă de lună = întunecare temporară a lunii cauzată de interpunerea pămîntului între soare și lună. 2. Fig. Întunecare temporară a conștiinței, pierdere momentană a facultăților mintale. Toți trecuseră prin eclipsele plăcute ale somnului. SADOVEANU, Z. C. 42.

eclípsă (e-clip-) s. f., g.-d. art. eclípsei; pl. eclípse

eclípsă s. f. (sil. – clip -), g.-d. art. eclípsei; pl. eclípse

ECLÍPSĂ s. (ASTRON.) (reg.) întunericime, (înv.) întunecare. (O ~ de soare.)

ECLÍPSĂ s.f. 1. Dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru ca urmare a interpunerii altui astru între observator și corpul ceresc care dispare. ♦ Intermitența luminii unui far sau a unei geamanduri; (concr.) instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor. 2. (Fig.) Dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane sau a unui lucru. ♦ Întunecare, pierdere temporară a cunoștinței. [< fr. éclipse, cf. gr. ekleipsis < ekleipein – a dispărea].

ECLÍPSĂ s. f. 1. dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru între acesta și observator, sau a intrării lui în conul de umbră a altui corp ceresc. 2. (mar.) intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase. ◊ instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor. 3. (fig.) dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane, a unui lucru. ◊ întunecare, pierdere temporară a cunoștinței. (< fr. éclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)

eclípsă (eclípse), s. f. – Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru. – Var. (înv.) eclipsis. Gr. ἔϰλειψις (sec. XVII) și modern din fr. éclipse.Der. eclipsa, vb.; ecliptic, adj. Cf. Gáldi 176.

ECLÍPSĂ ~e f. 1) Dispariție (totală sau parțială) a imaginii unui astru datorită interpunerii unui corp ceresc între el și locul de observare. ~ de Soare. ~ de Lună. 2) fig. Trecere în umbră a unei persoane sau a unui lucru. [G.-D. eclipsei; Sil. e-clip-] /<lat. eclipsis, fr. éclipse

eclipsă f. 1. disparițiune momentană a unui astru ascuns de altul: eclipsă de soare, de lună; 2. fig. întunecime morală sau intelectuală. Eclipsele speriau odinioară pe popoarele ignorante; astăzi ele se prezic, ca niște fenomene cu totul naturale, cu mii de ani înainte.

*eclípsă f., pl. e (vgr. ékleipsis. V. lipsă). Întunecime, disparițiune totală saŭ parțială a unuĭ astru pin interpunerea altuĭ astru. Fig. Întunecare a inteligențeĭ. – În Let. 2, 264, eclipsis, n. (după ngr.). – Eclipsa de lună se produce cînd pămîntu se pune între soare și lună și o acopere cu umbra, și de soare cînd luna se pune între soare și pămînt. Eclipsele de soare se întîmplă la fiecare 28 de anĭ și 11 zile. Se pare că Haldeiĭ în sec. VIII în ainte de Hristos studiase eclipsele. Filosofu Anaxagora a expiat, se zice, în închisoare îndrăzneala de a combate credințele timpuluĭ saŭ arătînd adevăratele cauze ale eclipselor. Astronomia de astăzĭ prezice cu mult în ainte ora fixă a lor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ECLÍPSĂ s. (ASTRON.) (reg.) întunericíme, (înv.) întunecáre. (O ~ de soare.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

eclipsă, eclipse s. f. (prst.) 1. impotență, tulburări erectile. 2. concediu autoimpus al unei prostituate, cauzat de o boală, de un accident etc. 3. perioadă nefastă.

Intrare: eclipsă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eclipsă eclipsa
plural eclipse eclipsele
genitiv-dativ singular eclipse eclipsei
plural eclipse eclipselor
vocativ singular
plural
eclips
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
eclipse
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
eclipsi (subst.)
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
eclipsis
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
ecliză
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
eclisă (var. eclipsă)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ecli eclisa
plural eclise eclisele
genitiv-dativ singular eclise eclisei
plural eclise ecliselor
vocativ singular
plural