opțiuni
  • info
7 definiții pentru eșuare

Explicative DEX

EȘUARE, eșuări, s. f. Acțiunea de a eșua și rezultatul ei. [Pr.: -șu-a-] – V. eșua.

EȘUARE, eșuări, s. f. Acțiunea de a eșua și rezultatul ei. [Pr.: -șu-a-] – V. eșua.

eșuare sf [At: S. C. ȘT. (IAȘI), 1956, 67 / P: e-șu-a~ / Pl: ~uări / E: eșua] 1 (Mrn) Așezare accidentală a unei nave cu chila pe un banc de nisip sau pe o stâncă Si: eșuat1 (1). 2 (Mrn) Împotmolire a unor nave în urma devierii de la drumul navigabil Si: eșuat1 (2). 3 (Rar) Rămânere a unor persoane pe o navă eșuată (1-2) Si: eșuat1 (3). 4 Soldare a unor acțiuni cu un insucces Si: eșuat1 (4). 5 Suferire a unui eșec (5) Si: eșuat1 (5).

EȘUARE s.f. Acțiunea de a eșua și rezultatul ei; (spec.; mar.) împotmolire a unei nave în nisip. [< eșua].

Ortografice DOOM

eșuare (desp. -șu-a-) s. f., g.-d. art. eșuării (desp. -șu-ă-); pl. eșuări

eșuare (-șu-a-) s. f., g.-d. art. eșuării (-șu-ă-); pl. eșuări

eșuare s. f. (sil. -șu-a-), g.-d. art. eșuării (sil. -șu-ă-); pl. eșuări

Antonime

Eșuare ≠ reușire

Intrare: eșuare
  • silabație: e-șu-a-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eșuare
  • eșuarea
plural
  • eșuări
  • eșuările
genitiv-dativ singular
  • eșuări
  • eșuării
plural
  • eșuări
  • eșuărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eșuare, eșuărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi eșua DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.