8 definiții pentru eșapament

EȘAPAMÉNT, eșapamente, s. n. Ansamblul organelor care asigură evacuarea gazelor arse dintr-un motor cu ardere internă sau a gazelor și a aerului din unele pompe pentru servicii auxiliare, precum și reducerea zgomotului. – Din fr. échappement.

EȘAPAMÉNT, eșapamente, s. n. Ansamblul organelor care asigură evacuarea gazelor arse dintr-un motor cu ardere internă sau a gazelor și a aerului din unele pompe pentru servicii auxiliare, precum și reducerea zgomotului. – Din fr. échappement.

EȘAPAMÉNT, eșapamente, s. n. Ansamblul pieselor de evacuare a gazelor rezultate din arderea într-un motor cu ardere internă. O pornisem razna, nebunește, dînd drumul eșapamentului de înfioram văile. CAMIL PETRESCU, P. 117. Uruitul motorului și pocniturile eșapamentului se înăspreau cu cît se apropia, dominînd toate... zgomotele satului. REBREANU, R. II 45. ◊ Țeavă de eșapament = una dintre piesele acestui ansamblu, țeavă scurtă prin care ies gazele. Se duse îndărăt, la țeava de eșapament. DUMITRIU, V. L. 127.

eșapamént s. n., pl. eșapaménte

eșapamént s. n., pl. eșapaménte

EȘAPAMÉNT s.n. Dispozitiv pentru evacuarea gazelor arse într-un motor cu explozie. ◊ Țeavă de eșapament = țeavă prin care se evacuează gazele arse. [Pl. -te, -turi. / < fr. échappement].

EȘAPAMÉNT s. n. dispozitiv pentru evacuarea gazelor arse într-un motor cu ardere internă. (< fr. échappement)

EȘAPAMÉNT ~e n. Dispozitiv care asigură evacuarea gazelor dintr-un motor cu ardere internă. /<fr. échappement

Intrare: eșapament
eșapament substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eșapament eșapamentul
plural eșapamente eșapamentele
genitiv-dativ singular eșapament eșapamentului
plural eșapamente eșapamentelor
vocativ singular
plural
eșapament
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eșapament eșapamentul
plural eșapamenturi eșapamenturile
genitiv-dativ singular eșapament eșapamentului
plural eșapamenturi eșapamenturilor
vocativ singular
plural