dușac sn [At: MOLIN, R. B. 287 / V: desăg, ~șag, ~șăc, ~șăg, ~șec, ~șeg, ~șic / Pl: ~uri / E: tc duşek] 1 Țesătură țărănească groasă care se așterne pe laviță, în cor etc. 2 (Îf deșăg) Cergă mițoasă. 3 Pilotă umplută cu pene Si: (reg) dună, foiță, iorgau, oghial, plapumă, saltea.

dușag sn vz dușac

dușăc sn vz dușac

dușăg sn vz dușac

dușec sn vz dușac

dușeg sn vz dușac

dușic sm vz dușac

dușăg n., pl. e și urĭ (turc. düšek, dösek, saltea). Mold. sud. Plapomă, ogheal, ĭorgan.

dușag (-guri), s. n. (Mold.) Saltea. Tc. düșek (Scriban).

dușăg, dușăge, s.n. (reg.) plapumă, ogheal.