dușac sn [At: MOLIN, R. B. 287 / V: desăg, ~șag, ~șăc, ~șăg, ~șec, ~șeg, ~șic / Pl: ~uri / E: tc duşek] 1 Țesătură țărănească groasă care se așterne pe laviță, în cor etc. 2 (Îf deșăg) Cergă mițoasă. 3 Pilotă umplută cu pene Si: (reg) dună, foiță, iorgau, oghial, plapumă, saltea.