16 definiții pentru dutcă dupcă dugă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÚTCĂ, dutce, s. f. Monedă rusească sau poloneză de mică valoare, care a circulat și în Țările Române; veche monedă românească de argint. [Var.: dúpcă s. f.] – Din ucr. dudok.

dútcă1 sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 128/30 / V: dúhcă, dúcă (Pl: dúce), dúgă (Pl: dúge, dúgi), dúpcă (Pl: dúpce, dúpci) / E: ucr дудок] 1 Monedă rusească sau poloneză de mică valoare, care a circulat și în țările românești. 2 Veche monedă românească de argint.

DÚTCĂ, dutce, s. f. Monedă rusească sau poloneză de mică valoare, care a circulat și în țările românești; veche monedă românească de argint. [Var.: dúpcă s. f.] – Din ucr. dudok.

DÚTCĂ, dutce, s. f. (În secolul trecut) Monedă rusească sau poloneză, cu valoare mică și variind după regiuni, care a avut circulație și în țările romîne; (mai tîrziu, Mold., popular) nume dat monedei romînești de argint care valora 50 de centime. Să nu-i jupească toate spatele, ci numai ca de o dutcă de doi grițari. SBIERA, P. 20. – Variantă: dúpcă (SEVASTOS, N. 88) s. f.

dutcă f. Tr. gologan de patru creițari: acolo-i vinul mai dulce și-i cupa cu două dutce POP. [Rut. DUDKA].

dútcă f., pl. ĭ (pol. dudek, rut. dúdok, gen. dudka, ceh. dud, banĭ, d. germ. deut, ol. duit, lețcaĭe). Mold. (dupcă, ca zapcă față de zatcă). Băncuță, pĭesă de 50 de banĭ. Dobr. Gologan. Trans. Potoroancă, pĭesă de 4 crăițarĭ.

DÚPCĂ s. f. v. dutcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dútcă (înv.) s. f., g.-d. art. dútcei; pl. dútce

dútcă s. f., g.-d. art. dútcei; pl. dútce


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dúpcă (-ci), s. f. – (Mold.) Monedă de 50 de bani. – Var. dutcă. Pol. dudek, pl. dutki (CIhac, II, 105). După Conev 78, din bg. dupka, care pare a proveni din rom. După Gáldi, Dict., 176, din mag. dutka, care provine din pol.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dútcă, dutce, (dupcă), s.f. – Monedă veche de argint, de 10 și 20 de cruceri: „Na, mândră, ține-mi tașca, / Că am două dutce-n ea” (Bârlea, 1924, II: 295); „Taie o dutcuță de dzece creițari în patru” (Papahagi, 1925: 321). ♦ (onom.) Dutca, nume de familie (10 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din ucr. dudok (Șăineanu, DEX, MDA).

dútcă, dutce, (dupcă), s.f. – Monedă veche de argint, de 10 și 20 de cruceri: „Na, mândră, ține-mi tașca, / Că am două dutce-n ea” (Bârlea 1924 II: 295); „Taie o dutcuță de dzece creițari în patru” (Papahagi 1925: 321). – Din ucr. dudok.

dúpcă, s.f. – v. dutcă („monedă”).

Intrare: dutcă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dutcă
  • dutca
plural
  • dutce
  • dutcele
genitiv-dativ singular
  • dutce
  • dutcei
plural
  • dutce
  • dutcelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dupcă
  • dupca
plural
  • dupce
  • dupcele
genitiv-dativ singular
  • dupce
  • dupcei
plural
  • dupce
  • dupcelor
vocativ singular
plural
dugă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

dutcă dupcă dugă

  • 1. Monedă rusească sau poloneză de mică valoare, care a circulat și în Țările Române; veche monedă românească de argint.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Să nu-i jupească toate spatele, ci numai ca de o dutcă de doi grițari. SBIERA, P. 20.
      surse: DLRLC

etimologie: