durabilitate sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 125 / Pl: ~tăți / E: fr durabilité, lat durabilitas] 1 Calitate a ceea ce este durabil (1) Si: rezistență, trăinicie, viabilitate. 2 Perioadă de timp cât poate fi utilizat un sistem tehnic în servicii, în condiții stabilite în prealabil. 3 Calitate a unui material de a-și păstra proprietățile fizico-chimice și mecanice o perioadă de timp îndelungată.

DURABILITATE s. f. Calitatea a ceea ce este durabil; trăinicie.

DURABILITATE s.f. Calitatea a ceea ce este durabil; trăinicie, rezistență. [Cf. fr. durabilité, it. durabilità, lat. durabilitas].

DURABILITATE s. f. 1. calitatea a ceea ce este durabil; trăinicie. 2. perioadă de timp cât poate fi utilizat un sistem tehnic. (< fr. durabilité, lat. durabilitas)

DURABILITATE f. 1) Caracter durabil; trăinicie; rezistență. ~ea metalului. 2) Perioadă de utilizare a unui bun. [Art. durabilitatea; G.-D. durabilității] /<fr. durabilité, lat. durabilitas, ~atis

durabilitate f. calitatea lucrului durabil.

* durabilitáte f. (lat. durabilitis, -átis). Calitatea de a fi durabil.

durabilitate s. f., g.-d. art. durabilității

durabilitate s. f., g.-d. art. durabilității

durabilitate s. f., g.-d. art. durabilității

DURABILITATE s. 1. rezistență, soliditate, tărie, trăinicie, (înv. și reg.) statornicie, (înv.) nestrămutare. (~ unui material.) 2. v. viabilitate. 3. v. persistență.

DURABILITATE s. 1. rezistență, soliditate, tărie, trăinicie, (înv. și reg.) statornicie, (înv.) nestrămutare. (~ unui material.) 2. rezistență, trăinicie, viabilitate. (~ unei opere.) 3. persistență, (livr.) perenitate. (~ unor efecte.)