2 definiții pentru duplicare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

duplicare sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 118 / Pl: ~cări / E: duplica] 1 (Înv) Dublare (1). 2 (Rar) Efectuare a unui duplicat1 Si: (rar) duplicație (2). 3 (Fon) Reduplicare. 4 (Gen) Accident cromozomial care duce la dublarea unui fragment de cromozom. 5 (Gen) Proces de separare a unei molecule ADN în două molecule fiice. 6 (Îs) ~a cubului Problemă celebră, pusă încă din Antichitate, prin care se propune determinarea muchiei unui cub al cărui volum să fie dublul volumului unui alt cub cu muchie dată.

DUPLICARE s.f. Acțiunea de a duplica; duplicație. [< duplica].

Intrare: duplicare
duplicare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duplicare
  • duplicarea
plural
  • duplicări
  • duplicările
genitiv-dativ singular
  • duplicări
  • duplicării
plural
  • duplicări
  • duplicărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

duplicare, duplicărisubstantiv feminin

etimologie:
  • duplica DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.