2 definiții pentru duplicare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
duplicare sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 118 / Pl: ~cări / E: duplica] 1 (Înv) Dublare (1). 2 (Rar) Efectuare a unui duplicat1 Si: (rar) duplicație (2). 3 (Fon) Reduplicare. 4 (Gen) Accident cromozomial care duce la dublarea unui fragment de cromozom. 5 (Gen) Proces de separare a unei molecule ADN în două molecule fiice. 6 (Îs) ~a cubului Problemă celebră, pusă încă din Antichitate, prin care se propune determinarea muchiei unui cub al cărui volum să fie dublul volumului unui alt cub cu muchie dată.
DUPLICARE s.f. Acțiunea de a duplica; duplicație. [< duplica].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: duplicare
duplicare substantiv feminin
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
duplicare, duplicărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a duplica. DNsinonime: duplicație
etimologie:
- duplica DN