duplicare sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 118 / Pl: ~cări / E: duplica] 1 (Înv) Dublare (1). 2 (Rar) Efectuare a unui duplicat¹ Si: (rar) duplicație (2). 3 (Fon) Reduplicare. 4 (Gen) Accident cromozomial care duce la dublarea unui fragment de cromozom. 5 (Gen) Proces de separare a unei molecule ADN în două molecule fiice. 6 (Îs) ~a cubului Problemă celebră, pusă încă din Antichitate, prin care se propune determinarea muchiei unui cub al cărui volum să fie dublul volumului unui alt cub cu muchie dată.