12 definiții pentru dupăi dupui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUPĂÍ, dupăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca îndesat, apăsat, cu zgomot; a tropăi. [Prez. ind. și: dúpăi] – Dup + suf. -ăi.

dupăí vi [At: SBIERA, P. 10 / V: ~puí, tu~ / Pzi: ~ésc / E: dup2, cf ceh dupati] (Reg) 1 A umbla cu picioarele goale. 2 A călca apăsat. 3 A izbi cu piciorul în pământ.

DUPĂÍ, dupăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca îndesat, apăsat, cu zgomot; a tropăi. – Dup + suf. -ăi.

DUPĂÍ, dupăiesc, vb. IV. Intranz. (Mold.) A călca apăsat, îndesat; a tropăi. Badea Ghiță a bătut cu bîta în ușă și a dupăit la prag. SADOVEANU, N. P. 87.

dúpăĭ și dúpuĭ, a -í v. intr. (d. dup 3 și rudă și cu sîrb. dúpiti, nsl. dúpati, ceh. dupati, a dupui ș.a. [Bern. 1, 238]. V. dupăcesc, zdup). Fam. Calc greŭ, fac dup-dup cînd fug (cu picĭoarele goale pin casă orĭ cu ghetele pe pămînt). – Și zd-: sărĭ zdupăind (VR. 1924, 2, 188). V. duduĭ.

dupui1 vt [At: ALR II, 4092/551 / Pzi: 3 dúpuie / E: nct] (Mol) A smulge penele de pe o pasăre Si: a jumuli.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dupăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. dupăiéște/dúpăie, imperf. 3 sg. dupăiá; conj. prez. 3 să dupăiáscă/să dúpăie

dupăí vb., ind. prez. 1 sg. dupăiésc/dúpăi, 3 sg. dupăiéște/dúpăie, imperf. 3 sg. dupăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dupăiáscă/dúpăie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUPĂÍ vb. v. bufni, izbucni, pufni, tropăi.

dupăi vb. v. BUFNI. IZBUCNI. PUFNI. TROPĂI.

Intrare: dupăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dupăi
  • dupăire
  • dupăit
  • dupăitu‑
  • dupăind
  • dupăindu‑
singular plural
  • dupăiește
  • dupăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dupăiesc
(să)
  • dupăiesc
  • dupăiam
  • dupăii
  • dupăisem
a II-a (tu)
  • dupăiești
(să)
  • dupăiești
  • dupăiai
  • dupăiși
  • dupăiseși
a III-a (el, ea)
  • dupăiește
(să)
  • dupăiască
  • dupăia
  • dupăi
  • dupăise
plural I (noi)
  • dupăim
(să)
  • dupăim
  • dupăiam
  • dupăirăm
  • dupăiserăm
  • dupăisem
a II-a (voi)
  • dupăiți
(să)
  • dupăiți
  • dupăiați
  • dupăirăți
  • dupăiserăți
  • dupăiseți
a III-a (ei, ele)
  • dupăiesc
(să)
  • dupăiască
  • dupăiau
  • dupăi
  • dupăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dupăi
  • dupăire
  • dupăit
  • dupăitu‑
  • dupăind
  • dupăindu‑
singular plural
  • dupăie
  • dupăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dupăi
(să)
  • dupăi
  • dupăiam
  • dupăii
  • dupăisem
a II-a (tu)
  • dupăi
(să)
  • dupăi
  • dupăiai
  • dupăiși
  • dupăiseși
a III-a (el, ea)
  • dupăie
(să)
  • dupăie
  • dupăia
  • dupăi
  • dupăise
plural I (noi)
  • dupăim
(să)
  • dupăim
  • dupăiam
  • dupăirăm
  • dupăiserăm
  • dupăisem
a II-a (voi)
  • dupăiți
(să)
  • dupăiți
  • dupăiați
  • dupăirăți
  • dupăiserăți
  • dupăiseți
a III-a (ei, ele)
  • dupăie
(să)
  • dupăie
  • dupăiau
  • dupăi
  • dupăiseră
dupui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dupăi dupui

  • 1. regional A călca îndesat, apăsat, cu zgomot.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tropăi attach_file un exemplu
    exemple
    • Badea Ghiță a bătut cu bîta în ușă și a dupăit la prag. SADOVEANU, N. P. 87.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dup + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09